Femeia marii - de Henrik Ibsen - traducere: Valeriu Andriuta - versiune scenică: Ioana Mălău
Piesa lui Ibsen e o capodoperă. Aici marele scriitor norvegian pleacă de la contextul cunoscut al unei familii nordice, context realist în care injectează cu geniu forța simbolului. Femeia mării asociază cele două dispoziții opuse și dezvăluie sfâșierile unor personaje care, toate, își afirmă nevoia de altundeva. Nimeni nu e aici la locul lui și, într-un fel, confirmă titlul celebru al unui roman de Milan Kundera – Viața este altundeva. Acest apetit de îndepărtare e sursa de suferință, dar totodată semn de rezistență căci fiecare, de la tinerele fete la protagonista piesei se sufocă în cadrul domestic, în satul izolat și își dorește accesul la un alt orizont, departe, altundeva. Străini în mijlocul cadrului cotidian, ei nu privesc decât spre un alt orizont … orizont dorit, dar periculos. Să le ascultăm visele și să le împărtășim nostalgiile.