Yorick
Trăim vremurile pe care le trăim. În jurul nostru, o lume. O lume de clovni. Firesc ar fi să ne amuzăm, chiar să râdem în hohote cu gura până la urechi, nu? Că doar ce face clovnul, bufonul, măscăriciul curții? Râde și bucură poporul, că de-aia e angajat cu normă întreagă, îl hlizește pe rege, împărat, președinte... Hai, că mpărații și regii erau unșii lui Dumnezeu pe pământ, cică, iar prin această ungere putea fi îngăduitori cu bietul bufon pe care, voit sau nevoit, îl mai lua gura pe dinainte rostind adevăruri, pentru unii, minciuni sfruntate, pentru alții. Dar la curtea vremelnicului președinte mai puțin uns?